sâmbătă, 25 august 2012

Monumentul Eugeniu Carada


Monumentul Eugeniu Carada

Eugeniu Carada (1836-1910) face parte din ceea ce se defineşte generaţia post-paşoptistă, a fost secretar al Adunării ad-hoc din Muntenia, ajutor de primar al Bucureştilor în 1866, în două rânduri deputat între 1866 si 1872, a pregătit adoptarea Constituţiei după cea belgiană.[i] Nefiind interesat de funcţii, se deosebea de oamenii politicii ai vremurilor sale, şi nu numai, cu toate că influenţa sa în cadrul Partidului Liberal era imensă şi ar fi putut ajunge oricând ministru. El se situa pe o poziţie opusă obedienţei faţă de Coroană, considerând ca aceasta trebuia folosită ca orice altă instituţie a statului. A militat pentru Unire, pentru alegerea lui A.I.Cuza, iar apoi pentru înlăturarea lui, a fost pentru aducerea pricipelui Carol iar apoi pentru înlăturarea acestuia, fiind republican, participant la mişcarea de la Ploieşti. A refuzat numirea sa în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale, preferând-o pe cea de director, pentru a nu fi numit în această funcţie de către Carol I, pe care l-a evitat într-atât de mult încât se ferea chiar să meargă pe Calea Victoriei pentru a nu trece prin faţa Palatului regal. Nu s-a remarcat nici ca orator şi nici la demagog, luările sale de cuvânt din cadrul partidului sau de la B.N.R. erau luări de poziţie punctuale. A susţinut financiar, din umbră, activităţile culturale ale românilor din afara graniţelor, finanţând şcoli şi subvenţionând publicaţii (atât ziare cât şi editarea cărţilor) în Austro-Ungaria dar şi în Basarabia, a plătit amenzi venite din partea tribunalelor ungureşti, a ajutat la ridicarea de lăcaşe de cult.[ii]
Pe strada Lipscani, la intersecţia cu strada Eugeniu Carada din dreptul Băncii Naţionale, a fost amplasată în 1924 o statuie dedicată lui Eugeniu Carada. La dezvelirea statuii, Liviu Rebreanu a mentionat: „Şi-a început viaţa cu versuri şi a sfârşit-o cu poezia cifrelor.”[iii] Monumentul, care era alcătuit dintr-un mic bust din bronz ridicat pe un soclu cu basoreliefuri şi figuri alegorice, a fost făcut de Ernest Dubois,[iv] fiind un alt monument dispărut în perioada comunistă.

Pentru mai multe monumente dispărute aici.

NOTE


[i] Adrian Cioroianu, Despre cele trei dileme ale lui Eugeniu Carada
în Istorie şi Civilizaţie”, Anul II, nr. 15/Decembrie 2010, pp. 46-51.
[ii] Ion Bulei, Eugeniu Carada, un om politic atipic în Istorie şi Civilizaţie”, 
Anul II, nr. 15/Decembrie 2010, pp. 42-45.
[iii] Adrian Cioroianu, Op.cit.
[iv] Grigore Ionescu, Bucureşti, ghid istoric şi artistic,
 Editura pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1938, p. 170.


4 comentarii :

George Cristescu spunea...

Buna ziua,
Aceasta carte postala face parte din colectia mea personala. Daca nu retrageti afisarea ei, voi consulta avocatul pentru a lua masurile legale. Multumesc anticipat.

Vlahul spunea...

Va rog sa va consultati avocatul si sa luati masurile legale.
Va doresc succes si o zi buna!

amonra spunea...

:D superb !

evilmonkey spunea...

ce e obsesia asta cu drepturile de autor asupra unor carti postale ilustrate care s-au vindut probabil cu sutele sau cu miile. aveti negativul pe sticla? cum puteti pretinde retragerea ei? WTF?